banner-full
banner-mobile
Travel tips

Ischgl, un mic Monte Carlo al schiorilor in Austria, de unde poti cobori si in Elvetia

17/01/2019
ischgl-1

Daca ar trebui replicat orasul Monte Carlo undeva la munte, atunci ar trebui sa arate cam ca si statiunea Ischgl. Si spun asta pentru ca micuta statiune de pe Valea Paznaun, aflata la 105 kilometri de Innsbruck, emana eleganta, bun gust si este magnet pentru oamenii cu dare de mana din toata Europa. In plus, Ischgl seamana mult cu Monte Carlo si la felul in care este construit. Nu vezi o constructie aruncata la intamplare, totul pare ridicat in trepte, cu tuneluri de acces de la un nivel la altul. Unde mai pui ca satul este foarte compact. Nu cred ca sunt mai mult de 800-1000 de metri liniari, zona in care se concentreaza mai toate hotelurile, magazinele si restaurantele.

Radeam si glumeam intr-o seara cu receptionerul si proprietarul hotelului unde am stat in primele 2 seri. L-am intrebat, cum as putea sa construiesc ceva in Ischgl. Iar raspunsul a fost simplu. Sansele sunt aproape zero. Ar trebui sa te casatoresti cu o localnica, poate, iar ea sa aiba terenul. Si nici atunci nu e deloc simplu. Si mai gandeste-te ca la cei 1000 si un pic de locuitori ai Ischgl-ului, e greu sa iti gasesti si nevasta aici.

Ischgl are o poveste parca desprinsa din manualele motivationale. Acum cateva zeci de ani, era unul dintre cele mai sarace sate austriece. Si ce si-au zis oamenii? Sa ne apucam de treaba. Facem instalatii de transport pe cablu, iar toti banii pe care ii obtinem ii reinvestim. Din profitul de pe doua locuri de cazare, au mai facut alte doua locuri, apoi 4, si tot asa, pana la ceea ce este Ischgl astazi. Una dintre cele mai bune statiuni de schi din Austria.

ischgl-31

ischgl-2
ischgl-3

De jos, din Ischgl, ca sa ajungi pe munte, ai 3 optiuni: Silvrettabahn, Fimbabahn si Pardatschgratbahn. Toate sunt telecabine noi, moderne, care te duc pe munte, in diverse puncte. Unele dintre ele, nu stiu daca nu chiar toate (nu am fost foarte atent la acest aspect), au scaune incalzite. Odata ajuns la statiile intremediare – Idalp Panorama si Pardorama – daca este senin, ai o priveliste de zile mari. Si nu departe este Elvetia. Daca mai iei o singura instalatie de transport pe cablu – Flimjochbahn – in varf este granita intre Austria si Elvetia. Daca te dai in stanga sau in dreapta, ramai in Austria, daca o iei inainte esti in Elvetia. Si poti ajunge in Samnaun. Apropo de coborarea in Elvetia, muntii sunt aceiasi, insa instalatiile de transport pe cablu sunt mult mai moderne in Austria, cel putin in aceasta zona. Se vede ca ai intrat in alta tara dupa telescaun si dupa preturile la mancare si bautura.

ischgl-5
ischgl-4

Dar sa revenim in Austria. Tehnic vorbind, domeniul schiabil Ischgl are 45 de lifturi si 240 de kilometri de partie, iar zapada este garantata de la finalul lui noiembrie pana la inceputul lunii mai. Uite, eu am fost la final de noiembrie si in primele zile de decembrie la Ischgl. Zapada avea doar 18 centimetri la statia meteo. Spre exemplu, versantii expusi la soare erau negri. Insa baietii pun tunurile de zapada la treaba. In toata zona Ischgl- Samnaun cica ar fi vreo 1.100 de instalatii de producere a zapezii. Drept dovada, atunci se putea schia pe 72 de kilometri de partie, pana jos in statiune, desi acolo erau 5-6 grade. Sunt partii bune, de toate nivelurile si ai, ca in multe locuri din Alpi, zeci de optiuni. Urci cu o cabina, apoi te duci la alta si tot asa. Poti sa cobori tot pe alte partii. La Idalp este si statie de elicoptere, de pe heliportul de acolo decoland aparate de zbor pentru orice urgenta de pe vale.

Pagina oficiala a statiunii Ischgl este Ischgl.com. Camere live din Ischgl gasesti aici (link). Preturile la ski pass le gasesti aici (link).

Dupa o zi buna de schi, dupa-amiaza se petrece la un apres ski bar. Ischgl este recunoscut pentru viata de noapte foarte activa. Va dau cuvantul de onoare ca nu am vazut atatea apres ski baruri in viata mea. Unul langa altul, mai ceva ca buticurile din colt de strada de la noi, imediat dupa revolutie. Urmeaza masa de seara, si ai de unde alege restaurante bune, apoi distractia la club sau tot intr-un apres ski bar. Apropo, pentru clubberii inraiti, in Ischgl exista Club Pasha, da, da, cel din Ibiza. Restaurante bune, testate de subsemnatul, sunt Kitzloch Ischgl – un loc care reproduce un grajd vechi austriac, dar foarte bine pus la punct si cu niste fripturi geniale – si Loba, tot in genul traditional austriac, ca doar nu m-am dus acolo sa mananc la restaurante internationale.

Am fost cazat 2 nopti la Wolf’s Aparts + More, un aparthotel intim, nou nout, cu camere mari si mic dejun generos. Este o optiune buna pentru cei care isi doresc un loc mai accesibil din punct de vedere financiar. Apoi am stat 3 nopti la Trofana Royal, hotel de 5 stele, in cealalta parte a statiunii. Insa intre cele doua hoteluri faceai cel mult 15 minute pe jos. Preturile trebuie sa le verificati singuri, pentru ca difera de la o perioada la alta.

In concluzie, Ischgl este superb, dar este un loc scump. Si nu ma refer aici in special la mancare si la bautura, care sunt in general la acelasi pret ca in alte statiuni. Hai, poate cu 20-30% mai scumpe. Problema este cazarea, care in sezon porneste de la cel putin 250 de euro pe noapte, la o pensiune. Si nici macar nu gasesti in Ischgl, ci in alte statiuni de pe vale – Galtur, Kappl, etc. Dar exista ski bus care te poate aduce in Ischgl.

Si ca sa va dati seama de greutatea statiunii, in fiecare an, la inceput si la final de sezon, pe munte, are loc un cate un concert in Ischgl – Top of the Mountain. Anul acesta, spre exemplu, sezonul a fost deschis de Jason Derulo si se va inchide cu Lenny Kravitz. De-a lungul timpului, in Ischgl au cantat – The Corrs, Thirty Seconds to Mars, Bob Dylan, Tina Turner, Elton John, Mariah Carey, Rod Stewart, Jon Bon Jovi, Sugababes, Beyoncé, Melanie C, Rihanna, Enrique Iglesias, Pink, Anastacia, Leona Lewis, Kylie Minogue, Katy Perry sau Alicia Keys. Si lista nu e completa.

*Toate fotografiile din acest articol au fost facute cu telefonul Samsung S9+. 

ischgl-6
ischgl-7

ischgl-9
ischgl-8

ischgl-10
ischgl-12

ischgl-11
ischgl-13

ischgl-15
ischgl-14

ischgl-17
ischgl-19

ischgl-21
ischgl-20

ischgl-24
ischgl-23

ischgl-25
ischgl-30

ischgl-29
ischgl-28

ischgl-27
ischgl-26

banner-full
banner-mobile
banner-mobile
banner-full
banner-mobile
Good life

Nu pot, ba poti! Cateva idei ca sa fii mai bun in viata

13/01/2019
jurca-los-angeles

Acum aproape 6 ani am dat drumul la acest blog. Nu stiam mai nimic despre online. Butonam si atat. Nu stiam cum iti poti promova munca pe internet, nu stiam cum se face un ad de Facebook, nu auzisem de WordPress, platforma pe care este construit site-ul. Mai mult, Celestin, bunul meu prieten cu care am lucrat la atatea proiecte impreuna, si colaboram inca, habar nu avea nici el de programare sau bloguri pe WordPress. Era o seara rece de iarna, stateam amandoi cu o tableta in fat,a la Starbucks, si butonam pe o tema. Vedeam ce face fiecare parametru pe care il schimbam. A, uite, asta e dimensiunea fontului, asta e culoarea butonului, asta e grosimea separatorului dintre articole.

Mi-l aduc aminte si acum pe Clestin – lasa Gionica, ca ma ocup eu! Invat eu sa iti fac site-ul. Si s-a pus omul pe treaba. In nici doua zile stia tot ce misca prin CSS-ul unui site. Fara profesor, fara manuale sau cursuri de sute de euro, doar cu internet si vointa. Se uita la tutoriale pe Youtube, citea diverse articole pe aceasta tema, facea modificari si vedea ce functie are fiecare buton, samd. Autodidact. In 2 luni site-ul era sus si, culmea, mergea brici. Au urmat imbunatatiri, updateuri, nopti intregi de munca. Si la mine si la el.

Timp de aproape doi ani blogul nu a produs mai nimic. Clientii de publicitate nu ma stiau, sau auzisera de mine tangential, agentiile de PR sau publicitate nici atat. Erau momente in care as fi putut linistit sa renunt. Scriam 2-3 ore pe zi la un articol, ma documentam pentru calatoriile urmatoare, castigam zero cu blogul si cam aia era. Iar din cand in cand mai primeam cate o vorba buna din partea cunoscutilor. Ti-am citit articolul, foarte tare, o sa mergem si noi!

Dar dincolo de toate erau pasiunea, dar si obiectivele pe care mi le stabilisem. Voiam sa ajung numarul 1 cu blogul pe aceasta nisa, iar 3 ani mai tarziu, in 2016 a venit si primul premiu la eTravel Awards. Au urmat alte distinctii Best Travel Blog, practic in fiecare an. Obiectiv indeplinit. Iar Celestin, ca tot v-am spus despre el, are acum propriul studio de creatie unde da viata site-urilor si blogurilor multor persoane pe care probabil le indragiti si le cititi.

Nu exista nu pot! Cand aud persoane cu facultate, care lucreaza in multinationale ca nu sunt in stare sa rezerve un bilet de avion, mor. Ce nu stii sa faci prietene? Sa completezi orasul de unde pleci si cel unde vrei sa zbori? Sa pui datele calatoriei? Sa dai next? Nu-ti cunosti numele? Nici prenumele? Sau seria pasaportului? Hai sa iesim din sfera de confort, sa i-l lasam pe NU in brate fetitei care l-a luat si il tine strans si sa ne facem viata ma usoara. Nu e operatie pe creier.

Eu nu stiu sa fac poze asa bune! Dar ai pus mana vreodata pe Youtube si sa cauti how to take perfect pictures? Sunt o gramada de tutoriale, doar sa alegi ce iti place. Doua lucruri daca inveti la o vizionare, esti un om castigat. Daca stii ca linia orizontului trebuie sa fie dreapta intr-o poza, ca doar pamantul nu sta intr-o rana, si ca e mai greu sa faci poze cand ai soarele in spate, deja esti cu 10 pasi in fata celorlalti. Lasa-i pe ei sa iasa intunecati din cauza soarelui care ranjeste inspre aparatul tau mai ceva ca papusile Muppets. Tu fii old school si lasa soarele sa iti lumineze fata.

Eu am o regula. In fiecare zi vreau sa invat ceva. 30 de minute sunt pentru studiu individual. Indiferent ca sunt in avion, pe tren, ca merg sa joc fotbal, ca stau doar si butonez telefonul, mereu caut sa invat ceva. Ca sa fiu mai bun in ceea ce fac, desi suna a cliseu.

Apropo, sunt multe persoane care ma intreaba – cum pot face sa ajung ca tine, sa am un blog de travel si sa vad toata lumea. Raspunsul e greu de dat. Pentru ca nu exista retete universale. Ca atunci as lua si eu reteta care sa devin miliardar sau jucator de baschet in NBA si dus as fi. In primul rand stabileste-ti niste obiective. In 3 ani vreau sa fiu cel mai bun la crosetat pe strada mea. Bun. Cunoaste-ti concurenta, ce fac ei, cum croseteaza, cat timp fac asta? Ce poti aduce tu in plus procesului denumit crosetat? Nu ai putea croseta cu fir de aur? Zic si eu. Fa planul de bataie si tine-te de el.

Daca vrei sa ajungi sus, nu exista nu am chef azi sau lasa ca fac de maine. Stiti cum sunt aia care nu au vointa sa slabeasca? Zic, mai mananc acum doua saptamani pana trec sarbatorile, apoi merg la sala. Nu ar fi mai bine sa incerci sa te abtii acum si apoi sa mergi pe aceeasi linie? Cu stomacul plin, toti suntem eroi. Eu as putea promite ca nu mai mananc 10 zile, iar in 4 ore sigur o sa ma vezi dand tarcoale frigiderului.

Nu te lua dupa hateri  binevoitori. Acele persoane care stiu sa iti taie elanul cand ai mai mare incredere in tine si sa iti explice ca e foarte greu sa faci ceva, pentru ca, nu, nici lor nu le-a iesit!? Iar cum ei se cred etalonul pentru aceasta lume, atunci nici tu nu o sa valorezi nici cat o ceapa degerata. Mergi pe linia ta, nu te lasa influentat si o sa fie bine. Asculta-ma pe mine. Si apropo, scrie cu markerul pe frigider – munca va fi mereu rasplatita.

banner-full
banner-mobile
banner-mobile
Travel tips

Pioneertown, unul din zecile de ghost town din California

13/01/2019
pioneertown-0

In vestul Americii, in California si nu numai, sunt zeci de orase fantoma. Sunt orase care au fost intemeiate spre finalul anilor 1800 pe vremea Wild Wild West-ului. Gaseau oamenii un zacamant de ceva in zona, faceau un orasel in care se mutau. Exploatau, se taiau, se impuscau, apoi, cand zacamantul se epuiza sau nu mai era rentabil spre exploatare, isi luat talpasita si plecau. Iar orasul ramanea asa cum l-au lasat.

Mergeam intr-o zi cu UBER-ul prin Los Angeles, iar soferita, o tipa pe la 30 de ani, ne povestea despre locurile faine de pe langa LA. Printre ele, un oras fantoma, aflat la 3 ore si jumatate de condus – Bombay Beach, pe malul lacului sarat Salton Sea. Pe scurt, acesta s-a nascut la inceputul anilor 1900, dupa ce raul Colorado a dat pe afara din cauza unor ploi foarte puternice, si a trimis milioane de galoane de apa intr-un lac secat din desertul californian. Oamenii s-au asezat apoi pe malul lacului, prin anii ’50-’60 deja era atractie turistica, cu plaje cu distractie, apoi a inceput decaderea, tot din cauza apei, care a inceput sa miroasa oribil, sa se evapore si sa hraneasca niste alge dezgustatoare care se dezvoltau pe lac. Si uite asa a ajuns aproape ghost town – oras parasit. Cica daca te duci azi in Bombay Beach, poti intra in case parasite, pe peretii carora mai gasesti ziare vechi si obiecte care le-au apartinut celor care au stat acolo.

La doua ore de LA ar fi Calico Town, tot un oras parasit, caruia i s-a dus buhul in timpul exploatarii zacamintelor de argint din zona (anii 1880). Dar dupa ce pretul argintului a inceput sa scada, zona nu a mai fost rentabila si a fost parasita.

Vreau sa va spun insa cateva vorbe despre Pioneertown – un alt tip de ghost town, care insa nu a fost niciodata locuit in adevaratul sens al cuvantului. Acesta a fost construit in 1946 de un grup de investitori de la Hollywood, ca decor de film, taman in mijlocul desertului. Practic se dorea recrearea unor constructii stil 1880, pentru showurile si filmele care s-au filmat acolo in anii ’40-’50. Oraselul nu e deloc mare. Mai multe constructii dispuse de-a lungul unei strazi prafuite, care reconstituie peisajul obstesc de altadata (magazin, potcovarie, puscarie, motel, etc), in unele dintre ele regasindu-se astazi mici pravalii care vand suveniruri, inghetata si mai stiu eu ce. Dar nu multe, cateva la numar.

Si tot in incinta este si un restaurant cu muzica country, care serveste niste coaste de mama, mama. Plus burgeri, cartofi prajiti, salate cu o tona de dresinguri, Santa Maria BBQ si sandwichuri. Asa, American Style, daca ai uitat unde te afli.

pioneertown-1
pioneertown-2

pioneertown-3

pioneertown-4
pioneertown-5

pioneertown-22

pioneertown-8
pioneertown-7

pioneertown-9

pioneertown-10
pioneertown-11

pioneertown-12

pioneertown-13
pioneertown-14

pioneertown-15

pioneertown-16
pioneertown-17

pioneertown-18

pioneertown-19
pioneertown-20

banner-full
banner-mobile
banner-mobile
Travel tips

Un poke hawaiian si un apus de poveste in Santa Monica

04/01/2019
mihai-jurca-baywatch

Fratilor, una dintre placerile mele (ne)vinovate cand vin in California consta intr-un bol de poke si apusul din Santa Monica. V-am bagat in ceata cu poke-ul, nu?

Poke este o reteta care provine din Hawaii si se abordeaza in felul urmator. Cauti frumos un bar de poke, intri, te saluti cu baietii. 99 din 100 sunt foarte amabil, iar cel de-al 100-lea tocmai a aflat ca a fost parasit de iubita si nu e in apele lui. Apoi iti alegi baza – orez alb, orez integral, uneori orez negru sau noodles. Urmeaza leguminoasele, taiate marunt – ananas, ceapa verde, avocado, castraveti, fasole verde, alge, mango, eventual salata, samd. Apoi proteina – somon, albacore, caracatita sau ton rosu. Iar la final, liantul, ca la shaorma cu de toate, si anume sosurile, plus alte mici adaosuri. Care pot fi: unagi lime sauce, fresno chili sauce, soia, un tip de maioneza, wasabi aioli, icre tobico, fulgi de ceapa, ghimbir murat, shoyu sriracha aioli si tot asa. Nu cred ca are rost sa va detaliez ce gust au pentru ca nu as reusi sa o fac niciodata. Trebuie gustate, sunt excelente. Dar mai bine va uitati pe acest meniu ca sa vedeti cum functioneaza toata povestea (link menu Mainland Poke Shop – un bar bun de poke din Santa Monica). Si tot bolul creat, se amesteca si se serveste cu zambetul pe buze ca in figura alaturata. Pont, daca nu ai toate acele sosuri, si nu prea ai de unde sa le procuri cum ai zice peste, cu putin ulei de susan si cu sos de soia salvezi situatia onorabil.

poke-6
poke-9

poke-1
poke-2

poke-3
poke-4

poke-7
poke-5

Dupa ce ti-ai delectat cu aceasta hai sa-i spunem salata hawaiiana, trebuie si putina hrana pentru suflet. Asa ca alergi intr-un suflet catre Ocean Avenue din Santa Monica, strada aflata la inaltime, in imediata vecinatate a oceanului, pentru a vedea unul dintre cele mai frumoase apusuri din lume. In stanga se vede pierul (pontonul) din Santa Monica, cu ale sale tiribombe si mici kitschosenii specifice balciurilor provinciale, iar in fata ai superba plaja, lata de mai bine de 100 de metri, cu posturi de salvamar amplasate exact ca in Baywatch, la distanta de aproximativ 200 de metri unele de altele. Enjoy the view!

santa-monica-5
santa-monica-3

santa-monica-2

santa-monica-1

santa-monica-4
santa-monica-6

banner-full
banner-mobile
banner-mobile
Travel tips

Faimoasa statie Union Station din LA si o plimbare cu Amtrak-ul pe malul Pacificului

02/01/2019
union-1

Salutare pentru prima data pe 2019. Am zis ca vreau sa fie anul experientelor noi si uite ca am inceput cu dreptul la acest capitol. De multa vreme ma tot batea gandul sa merg cu Amtrak, da, da, trenul acela inalt pe care il vezi in filme, traversand toata America.

Si cum aveam de mers din Los Angeles in San Diego, aveam doua optiuni mari si late – pe sosea sau cu trenul. Drumul cu masina l-am tot facut in excursiile anterioare, asa ca am ales trenul, mai ales ca o buna bucata din drum este tot pe langa apa, pe malul Pacificului.

La interior, nu e mare diferenta intre conceptul de tren pe care il stim noi din Romania si cel din State. Au si ei caderi de tensiune, au si ei momente in care nu au curent in vagon, deci nu functioneaza POS-urile si implicit nu poti plati cu cardul in vagonul restaurant. In schimb sunt curate si relativ punctuale.

Dar altceva voiam sa va arat in mod deosebit – gara Union Station din Los Angeles. Este o opera de arta in toata puterea cuvantului. Parca esti intr-un film din 1920, intr-o farmacie dichisita, de aceea cu lambriuri pe pereti si geamuri lustruite. De altfel, gara din Los Angeles a aparut de-a lungul timpului in mai multe filme, printre care Pearl Harbour, The Dark Night Rises, Catch Me If You Can, Charlie’s Angels, s.a.m.d. (link cu aceste scene). Va las mai multe poze cu gara si cu trenul si am fugit la somn, ca tare greu mai e cu diferenta asta de fus orar de 10 ore intre Bucuresti si Los Angeles.

union-2
union-3

union-4
union-5

union-6
union-7

union-8
union-9

banner-full
banner-mobile
banner-mobile
Travel tips

Best of Travel 2018

31/12/2018
jurca-zapada

Gata, mai sunt cateva ore, si mai ingropam un an. Un an bun, de care as fi purcel daca m-as plange. In mare, mi-au iesit cam toate planurile. Se putea si mai bine, se putea si mai rau, important este sa ne multumim cu ce avem si sa mergem mai departe. Si dupa cum v-am obisnuit in ultimii ani, pe 31 decembrie trag linie, fac lista cu destinatiile pe care le-am vizitat, si deschid lista pe 2019. Ceea ce va invit si pe voi sa faceti. Asadar si prin urmare.

 

Puglia, sudul Italiei

Prima excursie din 2018 a fost intr-un loc tare drag mie – Puglia, sudul Italiei. Deoarece in Bari mai fusesem de cateva ori inainte, anul acesta am sarit peste acest oras si am vizitat doar orase mai mici (cateva dintre ele pentru prima data) – Alberobello, Matera, Locorotondo, Polignano a Mare si Ostuni, orasul alb. M-a atras in mod deosebit Parco Dune Costiere, despre care am scris aici (link) – o rezervatie naturala aflata pe malul marii, cu dune de nisip. A, si sa nu uit, ne-am cazat intr-o casuta trullo, in care am cam inghetat de frig, dar asta e, riscul meseriei de turist.

puglia-15
puglia-8

puglia-10

 

Los Angeles, California

A urmat fuga de frig, in Los Angeles, cu tot ce este pe langa – Santa Monica, Malibu, Beverlly Hils, Joshua Tree National Park, Palm Springs, San Diego, Desert Springs. Nu o sa uit cat am condus ca sa o vedem pe Simona Halep in semifinala de la Indian Wells, si am plecat cu buza umflata de la meci. Los Angeles este unic, nu se compara cu nimic. Si California in general.

indian-wells-11
indian-wells-5

indian-wells-4

santa-monica-10
santa-monica-1

 

Yachting in Grecia

2018 a fost anul premierelor. A fost pentru prima data cand am iesit pe mare cu un yacht. Un traseu nu foarte lung, de 4 zile, cu plecare din Atena si escale in Hydra, Aegina si Poros. Am prins o vreme senzationala la mijloc de aprilie, vreo 24 de grade. Este poate cel mai bun moment in care te poti afla in aceste insule, pana vine puhoiul de turisti. Hydra este de departe cel mai fain loc dintre cele enumerate mai sus. Nu exista masini pe insula, iar transportul bunurilor se face cu caii si magarii. Faina atmosfera, ca intr-un port uitat de lume, dar cu toate acestea ticsit de taverne si magazine de bun gust.

hydra-2
hydra-9

yachting-grecia-14

yachting-grecia-18

 

Marbella si Gibraltar

De multa vreme aveam si Gibraltarul pe lista. Un loc care m-a impresionat mai mult prin poveste si prin peisajul de sus, din varful stancii Gibraltar. Foarte interesant este faptul ca pentru a intra in Gibraltar, trebuie sa astepti sa decoleze sau sa aterizeze urmatorul avion, pentru ca trebuie sa traversezi pe jos, sau cu masina, pista aeroportului din teritoriul britanic. Odata ce ai facut acest lucru, calea ti-e deschisa spre coloniile de macaci, care nu te slabesc o clipa din privire. Cum te vad cu ceva de macare in mana, cum te ataca. Marbella, incantatoare ca de obicei. Malaga, orasul superb in care m-as retrage la batranete, iar Ronda, un oras cu un farmec dintr-o alta epoca, toate s-au regasit in traseul nostru.

gibraltar-31
gibraltar-12

gibraltar-9

ronda-18
ronda-7

 

Thracian Cliffs, Bulgaria

Thracian Cliffs a devenit o destinatie clasica in ultimii ani. Un resort de golf de 5 stele, aflat la vreo 60 de kilometri sud de Vama Veche, in care te clatesti la cap de zici ca nu e adevarat. Golf nu joc si nu cred ca o sa joc vreodata. Mi se pare un sport din cale afara de plictisitor si static, dar terenurile de golf sunt superbe. la fel plaja si atmosfera din complex.

thracian-cliffs-119

thracian-cliffs-120
thracian-cliffs-132

 

Lefkada si Kefalonia

De cand ma stiu, am urat Grecia. Pana acum 2-3 ani. Nu stiu sa va spun de ce. Poate pentru ca ii auzeam pe toti in jurul meu ca isi petrec vacantele acolo, si mi se parea o destinatie de masa. Dar am vazut ca Grecia poate insemna si locuri retrase, chiar intr-o destinatie comerciala, asa cum este Lefkada. Plaje pe care nu vedeai mai mult de 5-6 oameni, e drept, la care ajungeai dupa ce aproape iti rupeai masina, dar asata e deja alta poveste.

porto-katsiki-7
porto-katsiki-3

myrtos-4

myrtos-3
myrtos-5

 

Formentera / Ibiza

In Ibiza am fost la invitatia celor de la Samsung. Insa fiind foarte scurt programul, nu am avut timp sa ma plimb pe insula. Doar doua traversari ale ei si cam asta a fost, In schimb am reusit sa ajung in Formentera, unul dintre cele mai frumoase 3 locuri din Europa in viziunea mea. O apa cum am mai vazut doar prin Oceanul Indian, mica, in care poti avansa in picioare cateva zeci, paote sute de metri, de o limpezime fantastica. Iar Formentera mi se pare fabuloasa pentru ca nu a cazut deloc prada capitalismului dus la extrem. Pe insula aflata la 30 de minute de mers cu feribotul din Ibiza sunt doar cateva hoteluri, 2-3 magazine si cam aia e. Restul e natura.

formentera-8
formentera-22

formentera-7

 

Paros

Din nou in Grecia, pentru cateva zile petrecute pe insula Paros, in Ciclade. Cicladele sunt insulele acelea din care fac parte si mai cunoscutele Santorini si Mykonos. Insule cu orasele mici, cu case albe de nu poti merge in bataia soarelui fara ochelari de soare. Totul este mult mai stilat decat in alte parti ale Greciei. Se vede ca nu sunt destinatii atat de batute de turisti. Paros nu e o insula mare. O inconjori cu masina intr-o ora si jumatate, cel mult. Naousa este punctul zero al insulei, un orasel cochet, cu stradute inguste, port, taverne elegante si cateva magazine amenajate cu gust. Peste apa de Paros, la 5 minute de mers cu vaporasul, este Antiparos.

paros-14

paros-17
paros-1

paros-30

 

Paris & Disneyland

Ati mai auzit de adulti care sa mearga la Paris special pentru o vizita la Disneyland? Sper ca nu suntem singurii aiuriti care am facut asta. Ma aude doamna, imi rupe picioarele. Ea a vrut sa mergem, nu eu. Si, ca sa vezi, mi-a si placut. Disneyland este o destinatie deopotriva pentru cei mici si cei mari. Niciodata nu esti prea batran ca sa mergi acolo.

Cat despre Paris, mai frumos ca niciodata. Sau poate pentru ca am fost de mai multe ori si am avut in sfarsit timp sa ma relaxez. Sa stau sa beau o bere la terasa, sa umblu prin cartierul meu preferat, Le Marais, sa nu simt mereu un ghiont in coaste – ca trebuie sa vezi si aia, si aia, ca trebuie sa ajungi si acolo.

paris-46
paris-41

disneyland-4

disneyland-9
disneyland-12

 

Malmo & Copenhaga

Iubesc Suedia, imi place Danemarca. De obicei merg vara, cand vremea este excelenta, 23-25 de grade, exact cat sa nu transpiri si sa te poti plimba cat e ziulica de mare. Si e mare ziulica la acea latitudine, in sezonul cald. Se innopteaza pe la 11-12, iar soarele rasare dupa alte 2-3 ore.

De data asta, desi am fost acolo la mijloc de septembrie, ne-a batut vantul de ne-a zapacit. In rest, Copenhaga place ochiului prin deschiderea sa catre tot ce e nou, catre tehnologie de ultima ora, catre arhitectura futurista care se imbina totusi cu istoria, cafenelele si localurile din noul val, si peste toate, miscarea in aer liber. Danezii iubesc mersul pe bicicleta si tot ce tinde de activitati in natura. Malmo este al treilea oras ca marime din Suedia, aflat la 35 de minute de Copenhaga, legatura cu trenul. Din Malmo poti face un tur de o zi: Malmo – Helsingborg (Suedia) – Helsingor (Danemarca) – Copenhaga. Poti citi aici despre acest tur (link).

malmo-4
helsingborg-14

cph-2
helsingor-10

 

Istanbul

Desi pare greu de crezut, in Istanbul am ajuns pentru prima data in acest an. Un oras despre care ar trebui sa ma intrebati peste alte cateva luni. Am zis ca las totul la decantat, si tot nu mi-am format o parere clara despre el. Ceva imi spune ca m-as intoarce oricand pentru mancarea fabuloasa si pentru atmosfera relaxata din oras, insa aglomeratia si stilul acesta agitat al lor nu ma da pe spate. Un lucru e cert, Istanbulul are multe parti friumoase, daca treci peste prima impresie de bazar post-decembrist din Romania, pe care ti-o lasa unele zone ale orasului.

istanbul-39
istanbul-30

istanbul-38
istanbul-31

 

Nordul Ungariei si Budapesta

O surpriza placuta a fost zona de nord a Ungariei, pe care am vizitat-o la mijloc de noiembrie. Desi orase precum Eger sau Miskolc nu va spun mare lucru, sa stii ca e o zona frumoasa. Prin fiecare sat prin care treci este cate un complex termal, mancarea e gustoasa, ca in toata Ungaria, iar castelele Eger si Diosgyor sunt foarte bine puse la punct. Merita vizitate.

eger-4
eger-5

eger-8

budapesta-5
targ-craciun-budapesta-1

 

Viena

Al doilea an la rand am ajuns la Targul de Craciun din capitala Austriei. Anul acesta, accidental. Am fost invitati de Austrian Airlines la un tur al … cafenelelor din Viena, care sunt incluse in patrimoniul UNESCO. Viena isi merita titlul de cel mai locuibil oras din lume. Nu ai ce sa ii reprosezi, de la transport, la felul de a fi al oamenilor.

stephansdom-viena-14
stephansdom-viena-8

cafea-18

cafea-15
cafea-19

 

Ischgl

Dupa Viena, a venit deplasarea la Ischgl, pentru prima tura de snowboard pe anul acesta. Ischgl este una dintre cele mai elegante statiuni de schi ale Austriei. Este, pastrand proportiile, un fel de Monte Carlo. Tot asa, sunt construite foarte multe localuri si hoteluri in trepte, aglomerat, dar ordonat. Partiile sunt de 5 stele, iar tunurile de zapada au facut ca la inceput de decembrie, desi stratul natural de zapada nu masura mai mult de 20 de centimetri, sa se poata schia in conditii foarte bune pe 72 de kilometri de partie. Ceea ce e o performanta, sa recunoastem.

ischgl-93
ischgl-92

ischgl-91
ischgl-90

 

Tel Aviv si Ierusalim

Si tot pentru prima data am ajuns in 2018 in Israel. Tel Aviv este un oras cu o plaja superba si un vibe pe masura. Este orasul deschis 24/7. La 2 noaptea daca iesi pe strada, gasesti un local in care sa intri si sa stai de vorba cu cineva.

Ierusalimul este cladit in jurul cetatii si intamplarilor istorice. In cetatea Ierusalimului veti gasi toate cele 3 religii monoteiste la un loc – evrei, crestini si musulmani. Trebuie neaparat facuta o vizita la Zidul plangerii, la Locurile Sfinte, dar nici partea noua nu trebuie ignorata. Ai ce vedea.

tel-aviv-10
tel-aviv-4

ierusalim-34

ierusalim-26

Iar finalul lui 2018 ma prinde din nou in Los Angeles, despre care o sa va mai povestesc in zilele care urmeaza. Pana atunci sa auzim de bine, sa avem un 2019 cum ne place si sa fie bine, sa nu fie rau, cum spunea Gicuta al nostru. La multi ani!

banner-full
banner-mobile
banner-mobile
Travel tips

Am zburat la Los Angeles la clasa business, cu Turkish Airlines. Experienta pura

30/12/2018
ty-1

Hai ca am facut-o si pe asta. De multa vreme imi doream sa zbor cu Turkish Airlines la Business, si in sfarsit a venit momentul. Un zbor Istanbul – Los Angeles, de 13 ore si un pic, cu Boeing 777-300. Nu de alta, dar auzisem numai vorbe bune de la toti cunoscuti – sa vezi la Turkish, ce servicii, ce mancare, cum te trateaza.

Prima observatie si cea mai importanta – toate stewardesele sunt dragute, aranjate si cochete. A se nota ca nu am spus frumoase, nu ca n-ar fi, dar stric armonia in familie, si nu e cazul. Desi, off the record, am cazut amandoi la pace ca iti e mai mare dragul sa zbori in asemenea conditii.

Cabinele business de la triple seven (Boeing 777) sunt configurate 2-3-2. Cate doua scaune pe randurile laterale, respectiv 3 scaune pe randul central. Fiecare fotoliu se rabateaza la 180 de grade, transformandu-se in pat. Eu, la cei 195 cm ai mei, nu pot dormi drept, dar cred ca o persoana pana in 185 cm nu are nicio problema. Dar eu sunt o exceptie, nu poti face avioanele dupa inaltimea lui Ghita Muresan, iar pantofii dupa calapodul lui Shaquille O’Neal.

Cand esti gata de somn, nu iti ramane decat sa o rogi frumos pe insotitoarea de bord sa iti pregateasca patul. Iti pune un cearsaf curat pe scaun, iti da o perna si ceva ca sa te acoperi. Si de aici, fiecare cum se descurca mai departe. Unii dorm de la inceputul zborului pana la final. Ii urasc. Altii fac 13-14 prin avion si numara orele ramase pana la aterizare. Exemplul cel mai bun, subsemnatul.

La fiecare scaun ai o trusa cu maruntisuri, utile in zbor. Sosete, crema de maini, balsam de buze, pasta si periuta de dinti, dopuri de urechi, masca lui Zorro (stiti voi, ochelarii aceia din carpa neagra, de pus la ochi cand dormi), papuci de unica folosinta ca sa nu stai incaltat pe toata durata zborului, apa, paie si bataie.

Mancarea ti se serveste ca la restaurant. Mai intai un pahar dintr-o bautura la alegere, sa-ti vina pofta de mancare, cu un mix de alune de padure, fistic si migdale trase in sare. Urmeaza antreul, exact ca in restaurantele de fine dining – 3 gustari asezate cu mare atentie pe o farfurie si cu plating de Masterchef. Apropo, in clasa business, nu stiu si daca in restul avionului, exista mai multi chefi. Adica niste persoane care se asigura ca mancarea este servita la cele mai inalte standarde. Stand aproape de bucatarie, am si avut ocazia sa ii vad cum monteaza atent fiecare maslina pe farfurie, de zici ca era ultima piesa din dominoul de record mondial care tocmai se pregateste.

Urmeaza alte antreuri la alegere – humus, sarmalute turcesti, tartar de somon, diverse salate. Insotitorii de zbor vin impreuna cu cheful prin cabina, cu tavile suprapuse, iar tu comanzi exact ce iti face cu ochiul.

In fine, felul principal, la alegere – vita cu sos teriyaki sau somon, optiuni cat sa satisfaca orice pofta. La final, deserturi turcesti, de acelea de 200 de calorii inghititura, sau salata de fructe pentru fotomodelele care prefera apa plata cu lamaie.

Pe toata durata zborului sunt disponibile in galley-uri (bucatarii) diverse gustari – sandwichuri, ciocolatele, napolitane, biscuiti, alune, vin, whiskey, apa, sucuri si cam tot ce se mananca in lipsa de alta preocupare. Apropo, cred ca daca socotesc dupa un zbor cate rontzonele de astea bag in mine, cred ca ma iau cu mainile de cap. Simt mereu nevoia sa rod ceva si asta nu e bine.

Inainte de final vreau sa va mai spun ceva. Alaturi de noi, pe randul de 3 scaune, a stat un domn din Iran. Ma rog, nascut in Iran, dar stabilit de vreo 40 de ani in Statele Unite. Ne spunea ca a plecat la 18 ani ca sa studieze in SUA, i-a placut si a ramas. Acum este profesor de matematica-fizica si preda in Los Angeles. Pana aici, nimic neobisnuit. Altceva m-a marcat insa. Faptul ca acest om nu isi poate misca membrele inferioare si mana dreapta. A suferit mai multe accidente cerebrale in timpul vietii. Va jur, ca de multa vreme nu am mai vazut o persoana atat de pozitiva, un om langa care ai sta ore intregi sa asculti ce iti povesteste. Un om care a trecut prin atatea, si care inca mai are puterea sa zambeasca. Si le transmite aceasta lectie de viata si elevilor sai la clasa, zi de zi. Jos palaria! Se intorcea in LA de la Teheran, si marturisesc ca a fost o reala placere sa cunosc o asemenea persoana. M-am umflat si eu putin in pene ca am fost olimpic la matematica, nu puteam altfel. Si apropo, mi-au ramas in minte spusele lui – daca sufeream accidentul in orice alta tara, nu stiu cum m-as fi descurcat, aluzie la faptul ca in State, daca ai un handicap, nu esti cu nimic inferior celorlalti si esti tratat cum se cuvine. Si imi vin rapid in minte stirile acelea cu soferii de pe transportul in comun de la noi din tara, care cand vad o persoana cu probleme se fac ca ploua si pleaca mai departe. Dar o sa ne facem si noi bine la un moment dat.

In alta ordine de idei, acum, cand scriu acest articol, am ajuns in Canada. Mai sunt vreo 4 ceasuri si jumatate pana la destinatie, iar sub noi totul e inghetat. O mare de gheata si de zapada, no mans land-ul perfect. Pe la bucatarie se agita lucuruile. Se pregateste masa. Din pacate, foarte multe fotografii nu am, pentru ca am dorit sa respect linistea si intimitatea celorlalti pasageri. Toate sunt facute cu telefonul, un Samsung S9+. Incercati macar o data o excursie la business, nu o sa va para rau.

ty-2
ty-4

ty-3
ty-5

ty-6
ty-7

ty-9
ty-8

ty-10

ty-12
ty-11

ty-13

ty-15
ty-15

ty-16

ty-17
ty-18

ty-19

banner-full
banner-mobile
banner-mobile
Travel tips

48 de ore in Tel Aviv, Israel. Mic ghid de calatorie

28/12/2018
tel-aviv-5

Dimineata zilei de 15 decembrie. Nu au trecut mai mult de 2 ore si jumatate de la plecarea din Bucuresti, iar avionul ajunge in pozitia finala de parcare pe Aeroportul Ben Gurion din Tel Aviv. E soare puternic afara si sunt deja 20 de grade, iar prognoza arata tare bine. Vor fi chiar 24 de grade la pranz. E rost de huzureala. De la ce am plecat? Aruncati o privire mai jos.

Aeroportul Ben Gurion din Tel Aviv este situat pe drumul dintre Tel Aviv si Ierusalim. Mai multe informatii despre modul in care puteti face transferul catre cele doua orase gasiti aici. Mare atentie daca ajungeti sambata in Tel Aviv, pentru ca este zi libera si nu circula transportul in comun catre oras, taxiul sau trasnferul privat fiind singurele optiuni.

tel-aviv-1
tel-aviv-3

tel-aviv-2
tel-aviv-4

Tel Aviv este al doilea cel mai mare oras din Israel, proptit strategic pe malul Marii Mediterane, si, foarte important, nu este capitala Israelului. Insa cu toate acestea, foarte multe corporatii au birourile in Tel Aviv. La fel, ziare israeliene, banci, s.a.m.d. De cum cobori din avion te loveste un aer primavaratic, desi ne aflam in plin sezon rece. Imi spunea cineva ca in Tel Aviv nu a mai nins de o viata de om, din 1950-1951. In Ierusalim, unde vremea e mai rece de obicei, mai ninge cateodata iarna, dar foarte rar, insa pe malul marii nici urma de zapada.

In jurul Tel Aviv-ului sunt alte orase, practic lipite de acesta, iar intreaga metropola are peste 3 milioane de locuitori, adica vreo 40 si ceva la suta din toata populatia Israelului. Seamana, pastrand proportiile, cu o metropola americana. De altfel, veti vedea ca in multe privinte, israelienii s-au inspirat din practica americana. Ne spunea ghidul nostru ca si cei care au gandit Tel Avivul ar fi avut New York-ul ca reper, in anul 1907.

Transportul este destul de bine pus la punct in Tel Aviv. Dan este compania care opereaza transportul public. Un bilet costa (link) 5,90 NIS (new shekel). Ca sa calculati mai usor, puneti in loc de NIS moneda noastra, leul, si inca putin. 1 NIS = 1,08 RON, in mare.

Totodata, exista si linii de maxi taxi (12 persoane) pe bulevardele principale ale orasului, numite Moniyot Sherut. Sunt mijloace de transport mult mai rapide decat autobuzele. Costul unei calatorii este de vreo 7 NIS daca imi aduc bine aminte. Aceste maxi taxi-uri functioneaza inclusiv de Shabbat (vineri noaptea si sambata).

In fine, o alta varianta este taxiul clasic, care poate fi luat inclusiv din strada. Ca sa va faceti o idee, pentru o cursa de 5 kilometri, noaptea, am platit aproximativ 45 NIS. Mai multe informatii despre transportul in Tel Aviv gasiti aici (link).

Inainte sa trec la povestea propriu-zisa, iata cateva idei generale despre Tel Aviv – pentru ca apoi sunt sigur ca ma voi pierde in detalii – si cu siguranta si raspunsuri la intrebarile pe care toti le aveti despre acest oras. Mi s-a parut un oras foarte sigur. Ma asteptam sa fie militarziat si cu multa politie. Am vazut soldati (relaxati, in patrulare) doar in zona Jaffa – cetatea din sudul Tel Avivului. Plaja este superba. Restul orasului nu are o arhitectura care sa te dea pe spate. In zona centrala sunt multe constructii care ies in evidenta doar prin zerourile din preturile la care sunt estimate. Tel Aviv este un oras cu preturi peste medie. Zborurile nu sunt scumpe deoarece concurenta este serioasa, insa hotelurile, mesele in oras si alte activitati costa. Pe strazi, semnele sunt scrise de regula in ebraica, araba si engleza, dar sunt si multe panouri numai in ebraica, imposibil de descifrat. Foarte multe lume vorbeste limba engleza. Mancarea seamana pana la un punct cu cea arabeasca, si este din abundenta la orice masa. De multe ori te saturi numai din antreuri. Se serveste alcool in localuri, exceptand unele restaurante tinute de patroni arabi. Noaptea, Tel Avivul seamana mult cu Bucurestiul, fiind foarte animat. Daca iesi martea la 11 noaptea din casa, gasesti cu siguranta o bodega animata in care sa te relaxezi.

tel-aviv-6

tel-aviv-7
tel-aviv-8

 

Plaja din Tel Aviv

De departe, plaja este cel mai fain loc din Tel Aviv. Simti cand esti in vacanta. Construita dupa modelul american, plaja care se intinde pe mai multi kilometri este un mix de Miami si Barcelona. Parca a luat ce e mai bun din ambele. Nisipul este fin, din loc in loc sunt locuri unde poti face sport (volei pe plaja, fotbal, aparate de gimnastica), dar si terase si restaurante. Daca nu te duci sa stai la plaja, iti recomand sa inchiriezi un segway sau o bicicleta si sa faci un tur pana la cetatea Jaffa. Sunt benzi speciale pentru deplasarea pe doua roti, iar la cateva sute de metri este cate un intrand in plaja, un fel de ponton, de unde poti admira peisajul.

Am furat cateva informatii si despre sezonul cald. De la mijloc de martie pana spre mijlocul lunii octombrie, chiar inceput de noiembrie, poti merge linistit la plaja. Apa insa se incalzeste mai greu, undeva prin iunie este numai buna de imbaiat. Pe plaja se pot inchiria sezlonguri si umbrelute, la un pret decent (vreo 15-20 NIS). E o plaja pentru toata lumea, insa si extrem de aglomerata in varf de sezon.

tel-aviv-12

tel-aviv-9
tel-aviv-10

tel-aviv-11

 

Neve Tzedek

Cartierul meu preferat din Tel Aviv este Neve Tzedek. Aflat foarte aproape de mare, este cartierul artistic si fashionistic al orasului. Un loc cu casute mici, de forma unor cuburi, unele cu fatade impodobite cu diverse desene sau flori, unde o casa banala este mult mai scumpa decat o vila intr-o zona foarte buna a Bucurestiului.

Neve Tzedek a fost construit in anul 1887 si este primul cartier evreiesc construit in afara vechiului oras port Jaffa, ca un fel de suburbie la vremea aceea. In Neve Tzedek veti gasi restaurante bune, magazine de haine, bijuterii, accesorii, etc, ale unor designeri locali, dar si gelateria Anita, zice-se ca locul din Tel Aviv unde poti manca cea mai buna inghetata.

Cartierul a avut o istorie complicata. La inceputul anilor 1900, in Neve Tzedek s-au mutat multi artisti. Insa dupa ce a inceput dezvoltarea Tel Aviv-ului, deci dupa 1907, cartierul a decazut, iar prin anii ’60 s-a pus chiar problema sa fie demolat, pentru ca nu mai corespundea viziual cu noul oras. In locul cartierului cu case mici si stradute inguste urma sa rasara blocuri inalte, cu enspe mii de etaje. Numai ca planul nu s-a mai aplicat, iar in anii ’80 a inceput restaurarea cartierului si s-a ajuns la ceea ce vedem astazi.

tel-aviv-15
tel-aviv-14

tel-aviv-13

tel-aviv-16
tel-aviv-17

 

Cetatea Jaffa / Yafo

Tel Aviv este un oras relativ tanar, fiind fondat in 1907. Insa Cetatea Jaffa (vechiul port) aflata in sudul orasului, taman in capatul plajei, este unul dintre cele mai vechi orase porturi din lume. E din vremuri de mult apuse.

Practic, pentru toti cei care viziteaza Tel Aviv-ul, Jaffa este orasul vechi. O cetatea bine intretinuta, restaurata, care a cunoscut si ea atatea framantari. Pe scurt – populatia din Jaffa era de origine araba, incepand din secolul al XIX-lea evreii din lume au inceput sa se intoarca acolo, cetatea s-a suprapopulat, au aparut frictiunile intre cele doua tabere, iar evreii au inceput sa se mute incet-incet in Neve Tzedek, ulterior in Tel Aviv. Dupa razboiul dintre evrei si arabi din 1948/49, foarte multi arabi au parasit Jaffa, iar din 1950, aceasta face parte din municipiul Tel Aviv-Yafo.

In zilele noastre, sus, in cetate, vei gasi stradute foarte inguste cu buticuri care vand bijuterii hadnmade, diverse accesorii, etc. Am vizitat si un muzeu – Ilana Goor Museum, deschis exact in casa artistei. Un muzeu care prezinta viziunea artistica a acesteia, intr-o cladire superba, cu terase de unde se poate admira marea. Recomandat in special amatorilor de arta contemporana. Cei care ajung in Jaffa viziteaza si Manastirea Franciscana Sf. Petru, cea mai impozanta constructie din zona.

tel-aviv-21

tel-aviv-18
tel-aviv-20

tel-aviv-19

Pentru amatorii de ospaturi – nu ratati restaurantul The Old Man and The Sea, aflat exact in port. O sa fac o mica paranteza aici ca sa intelegi de ce statul la masa in Israel nu e asa usor cum crede lumea, ca sa parafrazez o reclama celebra. De cum te asezi, vin antreurile din partea casei. Intre 7 si 25 de castronele cu diverse salate, humus, icre, peste, lipie, etc. La The Old Man and The Sea, spre exemplu, ar fi doar vreo 23 de salate. Dupa ce mananci din aceste salate, comanzi felul principal. Asta daca mai poti sa mai misti vreun deget. La final platesti doar pentru felul principal si pentru bauturi si desert. Daca nu mai vrei fel principal, platesti doar pentru bufetul de salate.

Exemplu de preturi la o masa. Doar salate – undeva la 50-60 NIS, in functie de local, un fel principal undeva intre 80-140 NIS, in functie de ceea ce ai comandat. Carnea de oaie, spre exemplu, am inteles ca este foarte scumpa in Israel. Bauturile din partea casei sunt incluse in pretul mancarii (limonada, apa, cafea). Daca vrei suc, bere sau vin, platesti separat. O bere la 0,33l costa 20-30 NIS, un suc 9-12 NIS.

Daca va plac targurile de vechituri si nu numai, atunci Flea Market Jaffa este locul in care trebuie sa ajungeti. Mie mi-a ajuns dupa fix doua minute si jumatate, nefiind fanul acestor locuri. Dar daca va doriti decoratiuni evreiesti si arabesti, gentute cu motive traditionale, ibrice, ceasuri cu cuc, covoare, suruburi autofiletante, covor cu rapirea din Serai, asta e locul. Daca nu, mergeti mai departe catre Carmel Market.

tel-aviv-24
tel-aviv-22

tel-aviv-23
tel-aviv-25

 

Carmel Market

Carmel Market este tot o piata, dar dedicata in principal mancarii. Parca mai vii de acasa. Este practic o strada, cu tonete pe stanga si pe dreapta, care vand orice. De la fructe proaspete si legume, la peste, fructe de mare, dulciuri, cafea, mirodenii, etc. Exista si o zona in care parca esti in bazar la Europa – casetofoane, imbracaminte, incaltaminte, diverse obiecte de uz casnic, tablouri, etc.

Ce va recomand? In primul rand sucul proaspat de rodie care este divin. Apoi kanafeh, un desert arabesc, foarte apropiat ca forma si ca gust de kunefe-ul turcesc. Straturi de taietei fini, insiropati intr-o tona de dulce, branza topita si eventual fistic sau nuci pe deasupra. Oricat de amar ai fi, te zaharisesti de indata.

tel-aviv-26
tel-aviv-27

tel-aviv-28
tel-aviv-29

 

Sarona Market

Si daca tot suntem la capitolul mancare, hai sa trec in revista si Sarona Market, o hala cu restaurante tematice aflata insa intr-o alta parte a orasului. Sarona Market este un fel de Boqueria din Barcelona, un soi de Borought Market din capitala UK. O hala inchisa cu standuri cu mancare japoneza, mexicana, bar de vinuri, burgeri si fripturi, magazine de dulciuri, ulei de masline, condimente, patiserie, sucuri, cafenele, etc. E moderna si mereu populata mai ales in jurul pranzului. Sunt foarte populare in randul localnicilor standurile Free Style Ramen Bar by chef Israel Aharoni si Segev Concept, ambele apartinand unor renumiti chefi israelieni. Partea buna la Sarona Market este ca e deschisa inclusiv sambata, de Shabbat. Langa Sarona sunt mai multe magazine de brand, organizate cam ca intr-un outlet in aer liber. E ordonata si chic zona.

tel-aviv-30
tel-aviv-31

tel-aviv-32
tel-aviv-33

 

Bulevardul Rothschild

Nu departe de piata Sarona este Bulevardul Rothschild, una dintre arterele emblematice ale Tel Aviv-ului. Pe Rotschild veti vedea spatii verzi amenajate pentru agrement, unde la final de saptamana sau seara, localnicii se aduna cu copil, cu catel, si se relaxeaza. Bulevardul este plin de restaurante, cafenele, institutii financiare si cladiri de tip Bauhaus, recunoscute ca facand parte din patrimoniul UNESCO.

Desi e o strada cu care localnicii se mandresc, pot spune ca nu are mai nimic special. Cu exceptia faptului ca este foarte animata inclusiv seara, cand oamenii ies la distractie. Si iar un lucru specific Bulevardului Rothschild este prezenta kiosk-urilor, niste standuri care vand burgeri, cartofi prajiti, sandwichuri, hot dogi si bauturi. Oamenii isi iau ceva de mancat sau de baut si se aseaza la taclale in mijlocul strazii. Si tot pe Rothschild sunt mai multe cluburi de noapte.

Inainte de final, trebuie sa iti mai spun ca am stat la un hotel boutique foarte bun – Melody Hotel si ca zborul pana la Tel Aviv dureaza aproximativ 2 ore si 15 minute, din Bucuresti. Referitor la intrarea si iesirea din Israel. Atat la sosire, cat si la plecare, veti fi supusi unui mic interviu, cu intrebari de genul – de ce calatoriti in Israel, unde stati, cu cine va intalniti, de ce ati ales Israelul ca destinatie, ce aveti de gand sa faceti, etc. La intrare nu vi se aplica nicio stampila pe pasaport. Se elibereaza un bon alb, cu nume, prenume, serie de pasaport, fotografie si cod de bare. Adica un permis de sedere temporara, valabil 90 de zile. La plecare, acest permis trebuie aratat la control, si veti primi un bon roz de iesire din tara. Au fost cazuri in care persoane care au calatorit in state arabe au fost luate la intrebari suplimentare. Dar atata timp cat nu ai nimic de ascuns, nu cred ca e cazul sa iti faci probleme. In fond, oriunde in lumea asta, ofiterul de la emigrari este suveran. Daca i se pare ca ai ceva de ascuns, ca esti dubios, iti poate refuza intrarea, fara a fi nevoit sa dea explicatii.

tel-aviv-34
tel-aviv-35

tel-aviv-36

tel-aviv-37
tel-aviv-38

tel-aviv-40

tel-aviv-42
tel-aviv-41

tel-aviv-43

tel-aviv-45
tel-aviv-44

banner-full
banner-mobile
banner-mobile
Travel tips

Israel. Vizita in Cetatea Ierusalim, zidul plangerii, locurile sfinte, Gradina Ghetsimani

27/12/2018
ierusalim-1

Ierusalimul este un loc pe care trebuie sa il intelegi. Nu e un oras precum Trondheim, Bari sau Plovdiv. Il vizitezi o data, asa cum am facut-o eu, te duci acasa si pui temeinic mana pe carte, apoi, peste un timp, te reintorci si aplici ce ai invatat.

E o dimineata senina de decembrie. Parasim un Tel Aviv nu foarte aglomerat si o apucam pe autostrada care, in mod normal, in 45-50 de minute, te duce langa Cetatea Ierusalimului. Si pe stanga si pe dreapta, foarte multa verdeata, de ai jura ca mergi de la Brasov la Sibiu, nicidecum printr-un loc care e mai mult arid decat prielnic vietii intr-un ritm normal. Vine si explicatia de la ghidul nostru – a plouat in ultima perioada in Israe, cat nu a plouat in ultimii ani, de aici aspectul acesta primavaratic. Acolo e Latrun, dincolo trecem pe langa Neve Ilan … iar in stanga e Abu Gosh, un sat arabesc in care se zice ca s-ar face cel mai bun humus din tot Israelul! Credem si nu cercetam. In cateva minute vom da deja de cozile de masini de la intrarea in oras.

Ierusalim este un oras situat taman la granita dintre Israel si Palestina. Interesant este ca daca te uiti pe Google Maps, vei vedea ca mare parte a orasului figureaza ca fiind in Israel, iar cetatea cu locurile sfinte, peste granita. Dar nu voi intra deloc in aspecte legate de situatia geo-politica din zona, sau in aspecte religioase. Ce am vazut, aia va povestesc.

ierusalim-2

ierusalim-4
ierusalim-3

Revenind la Iersualim. Este orasul sfant pentru cele 3 religii monoteiste ale lumii – crestina, iudaica si musulmana. Are aproape 900 de mii de locuitori, fiind de doua ori si ceva mai mare la acest capitol decat orasul Tel Aviv. Iar in Ierusalim isi au sediul principalele institutii politice si administrative din Israel – presedentia, parlamentul, primul ministru, mai toate ministerele, Curtea Suprema a Israelului, etc. In articolul de astazi o sa va povestesc doar despre ce se intampla in interiorul cetatii si in jurul ei, pentru ca din pacate timpul nu ne-a permis sa vizitam mai mult.

Prima oprire a fost in Gradina Ghetsimani (Ghetsimani inseamna in traducere – presa de ulei), aflata in estul cetatii Ierusalim, la poalele Muntelui Maslinilor. Locul preferat al lui Iisus, si totodata gradina in care Iisus s-a retras impreuna cu ucenicii sai la rugaciune, dupa Cina cea de Taina. Astazi, Gradina Ghetsimani este o curte plina cu maslini seculari – se zice ca unii ar avea vreo 2000 de ani vechime – dar acum multa vreme, toata zona era considerata Gradina Ghetsimani. Langa gradina, la cateva zeci de metri, este Mormantul Fecioarei Maria, o capela subterana care poate fi vizitata.

ierusalim-5
ierusalim-6

Dar sa intram in cetate. Daca intri prin poarta Dung Gate, dupa un control de securitate, ajungi exact la Zidul Plangerii (Western Wall). Este o portiune din zidul antic care inconjura templul iudeilor, distrus ulterior, devenit loc de rugaciune si de pelerinaj pentru evrei. Aici vei vedea foarte multe persoane care se roaga si care indeasa biletele cu dorintele lor prin crapaturile bolovanilor care alcatuiesc zidul. Ai apropo, un aspect interesant. Nu stiam de ce persoanele care se roaga se bataie efectiv pe picioare, un du-te vino de neinteles pentru unii. Si a venit si raspunsul, din partea ghidului nostru local. In religia iudaica nu sunt permise plecaciunile, ca la crestini sau la musulmani. De aceea, prin balansarea corpului, practic te pleci in fata divinitatii.

Va marturisesc ca orasele Tel Aviv si Ierusalim mi-au depasit asteptarile. Ma asteptam ca odata ajuns acolo, sa planeze o stare de nesiguranta. Sa fiu atent la fiecare colt peste cine dau, cine pare dubios, de unde ar putea veni pericolul. Tel Aviv este considerat unul dintre orasele cele mai sigure. Stiu ca o sa mustaciti si o sa ziceti ca a luat-o Jurca razna, dar ne-am plimbat si in miez de noapte prin oras si nu am simtit niciun moment ca nu am fi in siguranta. Cat am stat doua zile in Tel Aviv am vazut un singur politist, de fapt era o doamna politist, care impartea cu darnicie amenzi pentru cei care parcasera in locuri interzise. Am mai vazut un grup de 3 soldati care patrulau si cu care se pozau toti turistii, iar in ultiaa zi am dat peste un grup de tineri soldati, 18-19 ani, baieti si fete, care ai fi jurat ca erau cercetasi si nu soldati proaspat incorporati. Erau pusi pe joaca si cantat, pesemne aveau ceva porunci de dus la indeplinire. Apropo, in Israel toata lumea face armata – barbatii 3 ani, iar femeile doi ani.

ierusalim-7
ierusalim-8

ierusalim-9

ierusalim-10
ierusalim-11

In cetatea Ierusalimului sunt 4 cartiere – crestin, evreiesc, musulman si armean. Practic cele 3 religii coexista laolalta fara mari divergente. Daca urci intr-un loc mai inalt din cetate, poti vedea in acelasi cadru o biserica, o sinagoga, dar si Moscheea Al-Aqsa. 3 religii intr-un singur loc. Practic nici nu iti prea dai seama cand treci dintr-un cartier in altul, daca nu e cineva cu tine iti atraga atentia, pentru ca arhitectura este relativ unitara. Nu stiu cu ce sa va zic ca seamana cetatea. Stradute inguste cu ziduri refacute si bine intretinute, zone de bazar, cateva restaurante, lacase de cult, magazine de suveniruri, tesaturi si obiecte religioase, muzee, etc.

ierusalim-12

Din cauza lucrarilor de sistematizare care s-au facut de-a lungul timpului in Ierusalim, unele din locurile pomenite in Biblie au suferit modificari importante. Sa luam exemplu Drumul Crucii – Via Dolorosa. Astazi este o straduta intesata de pravalii si restaurante. Si nu cred ca are mai mult de un kilometru lungime. Apoi Biserica Sfantului Mormant, sau Biserica Invierii, cum mai este ea cunoscuta. Ei bine, la cativa metri de biserica este Dealul Golgotei, care are baza la nivelul zero al bisericii, iar varful la … etaj. Si Peste el s-ar fi construit ulterior.

Important este ca atunci cand mergi la locurile sfinte sa aplici sintagma Crede si nu cerceta. Te duci, asculti, vezi, simti, te reculegi si mergi mai departe. Daca asculti toate teoriile, ajungi sa pui la indoiala si faptul ca apa e formata din oxigen si hidrogen. Spre exemplu, sunt istorici care spun ca de fapt Biserica Sf. Mormant nu ar fi locul real unde a fost inmormantat Iisus, pentru ca nu se faceau inmormantari in Cetate. Iar dealul Golgotei este la cativa metri. Chiar si asupra semnificatiei cuvantului Golgota exista multe discutii – poate insemna locul oaselor, locul calvarului, locul craniilor, samd. Iar istoricii puncteaza faptul ca pentru evrei, termenul Golgota, din limba aramaica, desemna nu numai un loc de executie a condamnatilor, ci orice asemenea loc situat in afara orasului Ierusalim. De asta va zic, mergeti acolo si veti avea propria traire. A, si inca ceva, bine ar fi sa aveti si un ghid, pentru ca altfel e destul de greu de inteles toata povestea, pentru ca nu ai panouri la tot pasul care sa iti spuna ce si cum.

ierusalim-24
ierusalim-23

ierusalim-22

In mare, cam aceasta este povestea din interiorul cetatii. Simplificata la maximum, pentru ca as fi stat sa va povestesc pana maine. Altfel, Ierusalimul este cel putin in partea sa centrala, un oras foarte modern. Cu numeroase hoteluri de lux, strazi bine puse la punct, transport pe masura, restaurante, etc. Aruncati o privire numai asupra Mamilla Mall, o zona comerciala situata partial in aer liber, cu un aer de America si numeroase branduri de lux. O adevarata incantare. Cand mai merg in Ierusalim, promit ca o sa va povestesc si despre restul orasului.

ierusalim-18
ierusalim-17

ierusalim-14

ierusalim-21
ierusalim-20

ierusalim-19

ierusalim-13
ierusalim-15

ierusalim-16

ierusalim-26
ierusalim-27

ierusalim-28

ierusalim-29
ierusalim-30

ierusalim-31

ierusalim-33
ierusalim-32

ierusalim-34

banner-full
banner-mobile
banner-mobile
Promo

#ResolutionsLive, ce-mi doresc pentru 2019

21/12/2018
jurca-brad

Am avut un an bun. Chiar foarte bun, pe toate planurile. Si presimt ca 2019 va fi si mai si. Ca de obicei, lista de destinatii are cap, dar nu si coada. Mexic, Coreea de Sud, poate Japonia, insulele Feroe, se regasesc pe to do list-ul de anul viitor. Mai multa miscare, mai mult timp petrecut alaturi de cei dragi, mai multa implicare. Nu am de gand sa mai neglijez niciun aspect. Si vorba aceea, sanatate sa fie ca le facem pe toate.

De ce va spun toate acestea? Pentru ca cei de la Vodafone m-au intrebat care este rezolutia mea pentru 2019. Si o puteti face si voi. Trebuie sa spuneti intr-un video de 15 secunde care este rezolutia voastra pentru 2019. Ce v-ati dori sa vi se intample, unde ati dori sa ajungeti, pe cine ati dori sa cunoasteti, ce noi pasiuni credeti ca va veti descoperi. Nu stiu, orice va trece prin cap.

Odata inregistrat mesajul cu ajutorul telefonului mobil, acesta trebuie incarcat pe pagina vodafoneresolutions.live. Cele mai interesante mesaje se vor regasi intr-un film/montaj mai mare, care va fi difuzat pe 31 decembrie live pe pagina de Facebook a Vodafone Romania. Nu suna rau deloc, nu?

Ready?

* Blogul MihaiJurca.ro participa in campania de comunicare Vodafone Romania.

banner-full
banner-mobile
banner-mobile

free sex movie cheap Ncs yeti cup NCS NEWS web cheap Ncs gymshark Yoga clothing cheap Ncs off white Sportswear cheap Ncs fjallraven backpack Ncs National news Ncs's News Japan porn video free sex video